Povestea dlui. Negoiță – simplitatea complexă din grădina cu roșii
Și la început a fost pământul. A fost natura, iarba-verde, a fost bunica. Cu mâinile-i bătătorite de muncă. Și la început-început, a fost aerul – momentul de respiro dat de tradiție și natural.
Astăzi, trăim repede. Ne grăbim la coada la supermaket și n-avem răbdare în trafic. Mâncăm rapid și ne verificăm ceasul de pe telefon din 5 în 5 minute. Tic-tac. Într-un timp care curge aievea, undeva, în inima satului, există tihna – într-o curte modestă, singura alarma de dimineață e dată de cântecul păsărilor. Pădurea se foiește. Aici, doar ea e agitată. Așa l-am găsit pe domnul Negoiță. Blând și modest, cu legumele sale – domnul Negoiță nu vinde legume ca la supermaket, în cantități industriale. Produce puțin și bun. Roșiile lui, netratate și nestropite, sclipesc a sănătate.
Domnul Negoiță e definiția lui „Pe-un picior de plai, pe-o gură de Rai”. L-am adus la Aer ca să ne ajute să respirăm mai bine. Și să ne învețe cum să ne punem pe pauză viețile. Așa, măcar pentru o secundă pierdută-n eternitate.
Gheorghe Negoiță este permacultor de legume bio în Podoleni, jud. Neamț – de fapt, el a adus această tehnică în ținuturile noastre. Cultivă legume și câteva fructe – mere, pere, cireși, căpșuni. Sistemul de permacultură include un sistem de legume și plante medicinale – iar dl. Negoiță le oferă oamenilor din Neamț legume încă de acum 5 ani.
A învățat permacultură în Franța, unde a lucrat peste 20 de ani. Apoi a decis să se întoarcă Acasă. Dl. Negoiță are clienți recurenți, pe care îi sună săptămânal să-i anunțe ce legume are pe stoc. Tot el livrează comenzile – îi place interacțiunea cu oamenii. Agitația oferită de discuțiile mici, aparent banale, cu oamenii simpli.
În Franța, oamenii înțeleg mai bine nevoia de „bio” și „sustenabilitate”. Aici încă sunt privit cu scepticism, pentru că oamenii nu cunosc beneficiile produselor bio. Și uneori le cunosc, dar e mai ușor să mergi la supermarket. Hipermarket-urile nu sunt greșite – ci sistemele lor. Dacă am fi avut legume produse local în supermarket, ar fi fost perfect. Trebuie să înțelegem că bio-ul din supermarket…nu e același bio cu bio-ul meu. Eu nu tratez legumele cu nimic chimic – da, le „stropesc” cu esențe și extracte din plante. Tratez naturalul tot cu natură.
Dl. Negoiță ne-a învățat lecții importante. Ne-a învățat că bio este un stil de viață – este pur și simplu arta pământului. Să înțelegi cum funcționează Viața, natura, revenirea la origini.
Ne omoară fuga după timp. Și n-avem timp niciodată. Mie agricultura îmi aduce o terapie zilnică – o practic în fiecare zi, chiar și iarna. Agricultura este o experiență senzorială – îmi scrâșnesc surcelele sub picioare, aud focul mocnind, miros frigul de dimineață. Suntem animale care au nevoie de aceste experiențe senzoriale – să simțim mai mult aerul, frigul, natura. Să trăim mai mult conștient. Mie asta îmi aduce agricultura.
Dl. Negoiță a căutat și el, ca noi toți, modernul. Dar și-a dat seama că are nevoie de întoarcerea la un trai mai simplu, mai apropiat de origini. Bucuria de a crește viață e incomparabilă, ne spune. „Dintr-o sămânță cât vârful acului poți face o roșie. Nu era nimic, și acum e totul”.
În tehnica de permacultură pe care o practică, nu se ară – se folosesc straturi de paie în schimb, paie care putrezesc. Așa cresc legumele lui dl. Negoiță. Și-a făcut acasă, în Podoleni, ecosistemul perfect: pământul e la locul lui, așa că planta se simte bine. Da, uneori sunt și eșecuri. Dar asta e frumusețea: natura nu e matematică, nu e precisă, nu e predictibilă. Și asta o face surprinzătoare.
Când simt nevoia de vacanță, merg prin sat. Îmi iau câte o vacanță în fiecare zi și mă plimb prin sat – mă gândesc, trec în revistă ziua, ce a mers bine și ce a mers rău. Eu simt că am vacanța în permanență cu mine, pentru că mi-am făcut un mediu care îmi place, un mediu în care mă simt complet.
Otrăvim aerul, apa și mâncarea. Suntem inconștienți: dacă nu respirăm o zi, ne-am dus. Dacă nu bem apă 6 zile, s-a terminat. Dacă nu mâncăm o lună, suntem morți. Sunt trei elemente primordiale, care ne țin în viață, dar noi alegem să le ucidem. Un palton nou în fiecare sezon n-o să te țină în viață.
Agricultura e foarte mult despre „ce simt, ce văd, ce cred”. E despre a da viață, despre a crește și întreține viața. Natura e acasă – și pentru mine e o satisfacție enormă să mă sune oamenii, clienții mei, și să-mi spună: Doamne, ce salată am făcut azi din legumele tale!” Pentru mine, asta e definiția Totului.
Gheorghe Negoiță crede că permacultura este, de fapt, un mod de viață – mai bun, mai ecologic, mai apropiat de origini. Un mod de viață care ne poate ajuta să rămânem în viață. Ancorat în prezent și într-o simplitate desăvârșită, umblat prin Lume și reîntors în Neamț, dl. Negoiță emană căldură și inspirație: cine ar fi crezut că să muști dintr-o roșie coaptă-coaptă poate țese atâta bucurie? Și, pentru că tot vorbeam despre bucurie…
Infinitul prezent îmi aduce cea mai mare bucurie. Eu în curtea mea, cu legumele mele, muncite de mine. Pământul, aerul de-acasă, oamenii cu care împărtășesc valori. Tihna casei de la țară și textura, mirosul, atingerea pământului. Asta e bucuria.
